Robotii sunt priviti
ca mecanisme rigide, fortoase si patratoase cu miscari telefonate, dar
ferme. In viitor lucrurile ar putea arata surprinzator, robotii ar
putea fi moi, pufosi, capabili sa se aplatizeze si sa intre in locuri
greu de atins altfel. Cercetatorii de la Tufts University studiaza
animalele fara oase si spun ca pot construi roboti, invatand de la
aceste fiinte, scrie Computerworld.com.
Crearea unor
roboti moi inseamna un mod diferit de a precepe robotica. Partile
rigide vor fi inlocuite cu unele biologice si biodegradabile, spun
cercetatorii. Inspiratia a venit de la animalele nevertebrate.
La
robotii cu consistenta de burete ar trebui folosite materiale biologice
precum proteine din matase, pentru a crea muschi si organe senzoriale,
iar robotii ar putea fi folositi la detectarea minelor anti - personal
sau in situatii periculoase de salvare. Robotii ar putea fi folositi in
conflicte armate unde ar putea sa transporte roboti mai mici pe care
sa-i elibereze pentru a accesa zone cu spatiu redus. Ei ar putea sa
intre in cladiri printr-o crapatura in usa si apoi se pot descurca de
minune printre daramaturi, unde robotii rigizi risca sa se dezmembreze.
Ideea
ar fi sa fie creati roboti adaptabili, capabili sa-si schimbe rapid
forma, sa se comprime si sa se lungeasca in functie de nevoi. "Nu stim
inca cum vom face asta, insa cercetarile au ca misiune intelegerea
tehnologiei de care e nevoie pentru a face asta", spune un profesor de
la Tufts University.
Cercetatorii au studiat mult timp omizile,
pentru ca fara oase si articulatii isi pot controla corpul cu un sistem
nervos relativ simplu. Un lucru deosebit este ca omida se poate misca
folosind numai cate doi muschi pentru fiecare picior. Concluzia la care
au ajuns americanii este ca o structura usor deformabila nu trebuie
controlata de un supercomputer, ci de chip-uri mici si flexibile.
Noii
robotii ar putea folositi si in medicina, unde doctorii ar putea folosi
acesti roboti moi in endoscopie, in locul unor instrumente chirurgicale
semi-rigide ce ar putea rani tesuturile si crea dureri.
Deja s-au construit prototipuri, dar cele mai mici au doua grame, iar cele mai mari - 200.